București, România

© Cristina Mălăeru 2025. All Rights Reserved. 

Cred că meseria de părinte este cea mai grea dintre toate. Dar și cea mai frumoasă. Este incredibil câte transformări (bune, conștiente) poate să producă un pui atât de mic în sufletul și mintea unui adult.

Legat de creșterea și educarea unui copil, nu cred că există o rețetă minune. Fiecare individ este unic. Fiecare familie este unică și își ridică propria „construcție” atunci când se naște un copil. Dar cred că există două ingrediente minune care înglobează atât de multe și care sunt indispensabile: iubirea și conștientizarea. Dacă le dăruim copiilor noștri iubire sub toate formele, dacă suntem conștienți de emoțiile lor, dacă ii inspirăm prin valori frumoase și printr-un comportament sănătos, cred că este mai mult decât suficient.

Uneori am impresia că parentingul din zilele noastre tinde să fie ușor exagerat, în sensul în care atât de multă informație parcă duce la „robotizarea parintelui”. E bine să citim, să ne informăm, să ne mai inspirăm fie din cărți, fie din rețelele sociale, să căutăm soluții atunci când chiar nu știm să gestionăm o situație. Dar, în același timp e bine să avem niște limite și să ne dăm voie „să mai fim noi”. Cred că este în regulă să ne pastrăm naturalețea vis-a-vis de copiii noștri, autenticitatea, să ne bazăm pe instincte și pe intuiție, să le oferim spațiu să se dezvolte, dar în același timp să fim acolo pentru ei în orice clipă. Atâta timp cât nu îi agresăm fizic și verbal, cât îi iubim în orice moment, cât suntem conștienți de nevoile lor emoționale, consider că e în regulă să ne mai dăm voie să și greșim. Copii au dreptul să vadă și latura aceasta din noi. Pentru că nimeni nu este perfect. Și în imperfecțiune trebuie să crească și ei.

Se întâmplă să ne mai simțim copleșiți, obosiți, să ne dorim 5 minute doar pentru noi, să mai ridicăm tonul, să ne pierdem răbdarea și calmul, ori pur și simplu să nu știm să gestionăm o anumită situație. Asta e, suntem oameni și avem propriile limite și niveluri de toleranță. Parinții noștri ne-au crescut așa cum au știut ei mai bine, neavând acces la atât de multă informație care să trezească minți conștiente. Important este ce facem după aceste momente, cum reacționăm în fața copiilor noștri: ne cerem iertare dacă este cazul, le dezvăluim adevaratele sentimente, trăiri și emoții care ne-au traversat, suntem sinceri cu ei, îi luăm în brațe etc. Astfel învață să trăiască în „normal” până la urmă, în imperfecțiune. Pentru că despre asta este viața. Învață să își gestioneze și ei emoțiile de tot felul, și bune și mai puțin bune. Și nu în ultimul rând, invață să își întărească încrederea în ei, dar și în noi, ca părinți, ca prieteni, pentru că mami și tati sunt autentici, sinceri și nu își ascund sentimentele, ci, dimpotrivă, le recunosc, le dezvăluie, le acceptă și își dau voie să simtă, găsind, în același timp, modalități sănătoase de gestionare a emoțiilor.

În tot acest timp este foarte important să fim atenți la cuvintele pe care le rostim zi de zi și care contribuie la educația copiilor noștri. Câteva exemple:

•  „E în regulă să greșești. Greșeala te învață. Mai poți încerca o dată”, în loc de „Iar ai greșit, nu ești bun de nimic, nu ești în stare. Ești  pedepsit/ă!”.

• „Cum te simți în legătură cu această situație? Ce poți/putem face pentru ca pe viitor să îți îmbunătățești rezultatele?”, în loc de „Ai luat notă mica. Dar X ce notă a luat? Vezi, e mai bun decât tine! X de ce poate și tu nu?”

• „E în regulă să mai și cazi. Astfel înveți. Important e să te ridici. Sunt aici pentru tine”, în loc de „Of, iar ai căzut, zici ca ai picioare stângi”.

• „E în regulă să plângi, plânsul e o emoție care te eliberează, care te face sa te simți mai bine. Hai în brațe.”, în loc de „Ești un plângăcios/ o plângăcioasa. E o rușine sa plângi. Ești mare și tu plângi?”.

Exemplele sunt mult mai multe, iar fiecare părinte le descoperă de la situație la situație. De reținut este faptul ca puterea cuvintelor schimbă minți (în bine sau în rău), crește sau scade stima de sine, crește sau scade încrederea vis-a-vis de ceilalți și necesită extrem de multă atenție și conștientizare.