Diminuarea sau prevenirea tantrumurilor

Uh, tantrumurile, o super provocare a părinților, nu-i așa? Mai ales când și tu ești pe cale să faci unul, cel al copilului e „mai mult decât bine-venit”..Mmm, nu... În articolul precedent am vorbit puțin despre ce sunt tantrumurile sau crizele de furie, cum și de ce se manifestă, ce să facem, ce să nu facem în timpul „furtunii”.

Nu sunt eu super expertă în parenting, învăț și eu în fiecare zi, sunt imperfectă (nici nu am cum altfel), dar, totuși, vreau să las aici câteva aspecte care pot ajuta la prevenirea sau diminuarea tantrumurilor sau a crizelor de furie:

Oferă-i copilului posibilitatea de a face mai multe mici alegeri în cadrul unei zile. Fă-l să se simtă independent. Fă-l să simtă că deține controlul asupra a ceea ce face. Îi va oferi o satisfacție imensă. Acest lucra va compensa faptul că nu este capabil să îți transmită verbal absolut tot ce vrea sau ce simte (astfel, va evita frustrarea care declanșează crizele de furie).
Pregătește-l din timp privind finalizarea unei acțiuni. Trecerea de la o activitate la alta este extrem de complicată pentru cei mici. Tocmai de aceea ei au nevoie de avertismente frecvente.

Exemple:

Mai ai 5 minute alocate televizorului. După cele 5 minute cine preferi să îl oprească? Îl opresc eu sau îl oprești tu? Sau: Încă o melodie și oprim televizorul. Este important să te ții de cuvânt și să acționezi exact cum i-ai spus. Niciodată să nu oprești TV-ul în timpul unei melodii, de exemplu, odată ce i-ai zis că o vei face după ce se termină.,

În 5 minute vom fi nevoiți să plecăm din parc pentru a ajunge acasă la timp. Vrei să te dai în leagăn sau pe tobogan în timpul rămas? Sau: Te mai dai de 3 ori în tobogan și mergem spre casă. Hai să numărăm împreună: 1...2...3...Gataa, așa cum am stabilit împreună, este timpul să mergem acasă.

Respectă rutinele zilnice. Rutina îi oferă copilului siguranță cu privire la ceea ce urmează să se întâmple și îl ajută să înțeleagă logica acțiunilor pe care le face. Mai ales că nu are noțiunea timpului bine definită. De exemplu: în fiecare zi, după baie, își pune pijamalele, se spală pe dinți, citiți 1,2,3 povești, iar după toate acestea e ora de culcare.

De fiecare dată când ajungeți acasă, se descalță, se dezbracă de hainele groase (când e cazul), se spală pe mâini, și abia apoi se poate juca.

Asigură-te că cel mic este odihnit/ a dormit suficient. Încearcă, pe cât de mult posibil, să îi respecți orele de somn. În cazul în care copilul adoarme în majoritatea timpului la 8 seara, de exemplu, dar tu ești în oraș cu el, fă tot posibilul să ajungi acasă la timp. Știu, e greu și, poate, frustrant pentru tine. Dar dacă nu adoarme la timp, există mari șanse să devină suprastimulat, prea obosit și să nu mai poată să adoarmă, ceea ce îi va declanșa, fără doar și poate, un tantrum de proporții.
Elimină din raza vizuală a copilului toate obiectele pe care nu are voie să le folosească. Cel mic poate fi extrem de impulsiv. Dacă vede ceva ce îi atrage atenția, iar tu îi interzici, își va dori înzecit acel lucru, ceea ce va declanșa lupte de putere, și, implicit, un tantrum de proporții. În cazul în care nu este posibil în totalitate, apelează la...opțiuni!
Asigură-te că cel mic este bine hrănit și nu îi este foame. El nu-și înțelege senzațiile corpului și nu își dă seama atunci când se instalează foamea.
Oferă-i copilului tău jucării adecvate vârstei sale. În general, părinții tind să cumpere jucării cu mult peste vârsta copilului. De ce reprezintă asta o problemă? Pentru că cel mic își dorește independență, își dorește să simtă că poate să facă lucruri, iar o jucărie prea complicată sau un joc prea complicat, pot declanșa multă frustrare (pentru că nu se descurcă).
Rotește jucăriile pentru a evita plictiseala. Pune o parte din jucării într-o cutie, de exemplu, scoate-o din raza vizuală a copilului și oferă-i-o din nou peste o săptămână sau două. Vei elimina plictiseala, iar, în schimb, vei instala entuziasm.
Acordă foarte multă atenție sentimentelor copilului tău. Observă-l. În momentul în care constați că începe să devină supărat, enervat, frustrat din cauza unui lucru, fii pe fază și fii gata să intervii. Exemplu: „Observ că ești cam supărat/ă din cauza acelei jucării. Te pot ajuta?”. Această acțiune ajută copilul să depășească momentul mult mai ușor.
Rămâi constant și străduiește-te, pe cât de mult posibil, să nu cedezi (odată ce ai decis ceva). Exemplu: În cazul în care cel mic începe să plângă atunci când îi spui că este momentul să plecați din parc, primul lucru pe care e indicat să faci este să îi validezi emoțiile, să îi arăți că îi înțelegi supărarea și că empatizezi cu el: „Înțeleg că ești supărat că trebuie să plecăm din parc, dar cu toate acestea chiar este necesar să plecăm acum.” În cazul în care cedezi, copilul tău va învăța următorul lucru: „Oh, atunci când plâng tare, mami se va răzgândi și va face ca mine, iar eu voi obține ce îmi doresc.”. Și crede-mă, nu îți dorești asta pe termen lung.
Antrenează-te să faci afirmații pozitive. Evită să folosești mult prea des „NU”, „NU face X lucru”. Este destul de frustrant pentru un copil să fie bombardat în permanență cu acest „NU”, pentru că mintea lui va primi următorul mesaj: „Nu pot, nu am voie să fac nimic.” Așadar, În loc să îi spui ce să nu facă, alege să îi sugerezi ce să facă. Exemplu: „Mergi încet!”, în loc de „Nu mai fugi!”, „Vorbește mai încet.” în loc de „Nu mai țipa!”.
Și FOARTE IMPORTANT: conectează-te cât de des poți cu copilul (prin joacă, gâdilat, îmbrățișări, pupat și orice activitate care te face să fii prezent 100%).

Să vă fie cu folos! :)

Cristina