București, România

© Cristina Mălăeru 2025. All Rights Reserved. 

Conceptul de sine reprezintă povestea pe care ne-o spunem și o credem despre noi înșire. Este povestea care, fie ne ajută să avem succes, să fim împliniți, prosperi, sănătoși, să avem o stimă și o siguranță de sine ridicată, fie ne împiedică și ne oferă exact opusul.

Perioada 0-7 ani este PRIMORDIALĂ construcției unui concept de sine sănătos și echilibrat, tocmai pentru că mintea subconștientă este extraordinar de receptivă și preia și „stochează” mesajele în feluri neînchipuite. Este esențial ca cei mici să se simtă iubiți, validați, acceptați necondiționat, susținuți, auziți, ascultați, înțeleși. Este esențial să simtă că suntem acolo pentru ei oricând, oriunde, oricum.

În același timp, este necesar de înțeles diferența dintre un concept de sine sănătos și echilibrat și Egocentrism. Un concept de sine sănătos și echilibrat este echivalent cu o stimă de sine ridicată, cu o siguranță de sine, cu o încredere de sine ridicate și, normale, până la urmă. Egocentrismul este asociat cu o imagine de sine exagerată, care implică o stimă de sine scăzută. Poate că sună paradoxal, însă o persoană care are o imagine de sine exagerată are, permanent nevoie de apreciere și confirmare din partea celorlalți și apelează la tot felul de mijloace pentru a le obține. Pe scurt, egocentrismul este o MASCĂ.

Cum se formează egocentrismul? Egocentrismul se formează pe baza laudelor excesive. Nu este suficient să-i spunem copilului „Ești suficient de bun, ești descurcăreț, ești atent etc”, nu-i așa? Simțim nevoia să-i spunem „Ești cel mai bun, ești cel mai descurcăreț copil, ești cel mai atent etc”. Ei bine, folosirea superlativului „cel mai” este baza unei imagini de sine exagerate. Și nu ne dorim asta pentru copiii noști.

Scopul nostru este să creștem copii echilibrați din toate punctele de vedere. Iar echilibrul nu înseamnă să fii „cel mai”, pentru că acest „cel mai” ne aruncă copiii, inconștient, pe un tărâm al comparațiilor și, implicit, al stimei de sine scăzute. Nu ne dorim ca ai noștri copii să creadă despre ei că nu sunt suficient de buni, că altcineva a făcut mai mult, mai bine decât ei, nu-i așa? Nu ne dorim ca ai noștri copii să simtă invidie, gelozie, nesiguranță, nu?

În schimb, ne dorim să își spună următoarele: „Așa și? Eu sunt suficient de bun, chiar dacă am greșit acum. Eu sunt suficient de bun, chiar dacă azi am ajuns pe ultimul loc. Voi învăța din această experiență. Data viitoare voi reuși. Eu pot. Eu merit să am orice îmi doresc. Eu sunt iubit și acceptat oricum aș fi. Eu mă las inspirat de ceilalți. Eu sunt capabil să-mi duc obiectivele la bun sfârșit. Eu mă bucur pentru ceilalți.”

Ce facem în acest sens?

1. Suntem lângă ei necondiționat și conștienți de nevoile lor. Iubim, empatizăm, înțelegem, punem întrebări, validăm.
2. Evităm lauda excesivă, la orice pas, și, mai ales, prin folosirea superlativului „cel mai” („Ești cel mai bun, ești cel mai descurcăreț etc.”). Acest „Cel mai” contribuie la construcția ego-ului, nu a stimei de sine.
3. Evităm folosirea frecventă al clasicului „Bravo”. „Bravo” (la fel ca și superlativul „cel mai”) folosit în exces îi crește sentimentul de mândrie, îi crește ego-ul și diminuează efortul copilului. Pe termen lung, acest mod de exprimare va determina copilul să acționeze doar pentru a le face pe plac celorlalți si pentru a primi aprecieri.
4. Înlocuim „Bravo” cu încurajări de tipul: „Ai depus mult efort, ar trebui să fii mândru de tine!”, dar și apelând la curiozitate: „Observ că te-ai străduit să faci asta. Oare cum ai făcut? Îmi poți spune/ Îmi poți arăta și mie? Oare puteai face și altfel?”. Această modalitate de exprimare pune în valoare eforturile copilului și accentul pe acțiunile lui, crescându-i stima de sine prin propria capacitate de a se îmbunătăți. În acest fel nu va deveni dependent de aprecierile sau aprobările celor din jur, ci își va cunoaște propria valoare, având încredere deplină în modul său de a „face lucrurile”.
5. Zilnic (mai ales seara, înainte de culcare), încurajez următoarele cuvinte/ afirmații adresate copilului: „Te iubesc! Ești minunat exact așa cum ești. Ești un copil bun. Ești blând, atent, înțelegător și grijuliu. Chiar dacă te mai superi, te mai enervezi, să știi că e normal. Îmi pare rău dacă te fac să te simți așa și contribui la asta. Iartă-mă. Nu uita că meriți totul.”
6. Tot înainte de culcare, putem aduce în prim plan câteva aspecte ale zilei, spunându-i copilului cel puțin un lucru pe care l-am apreciat la el/ pentru care suntem recunoscători din ceea ce a făcut în cursul zilei respective („Îți mulțumesc că m-ai ajutat să fac cumpărăturile azi. Îți mulțumesc că m-ai ajutat să strâng rufele. Ai făcut un gest foarte frumos/politicos atunci când...” etc.)

Spor la construit o stimă de sine sănătoasă! <3